ȘTII?

Ce știi tu despre durerea care naște frumusețea inimii împovărate de minunea învierii? Cât ți-e lume visul zilei impregnate cu nevoi? Care-s notele ce cântă trilul goarnelor de îngeri îngropate până-n moarte între penele purtate de privighetori? Cum se-așterne-n suflet neaua bătrâneților fără copii? Dar cum cerșetorii urcă scara cerului prin viață, știi?
Știi speranța unui sculptor care-și pune-n piatră carnea măcinată lent de ani? Ai idee ce o mână pe femeia ce se vinde pentru bani? Crezi că știi de ce pământul își îmbracă în răcoare viața scrisă-n germeni verzi? Și de ce zâmbește mama doar când tu o vezi?

Și de ce zăpada-i caldă când atinge-n fugă, albă, buze de copil? De ce plânge doina noastră un alean păstrat prin vremuri și cum dorul în iubire e docil? De ce pânza unui pictor nu-i mai scumpă ca inelul unei doamne ce-l comandă, știi?
Dar de ce e viață-n moarte, ochi deschiși în reverie și pământ în apă, știi?