Într-o viață.
Din când în când,
Ies în curtea luminii
Și mai întind pe sârmă
Câte un zâmbet.
Uneori mai văd în zbor baloane colorate
Pe cer.
Din ce în ce mai des,
În drumul lor spre nori
Explodează asurzitor,
Sparte de săgețile vorbelor.
Ies alergând cu sufletul la gură pe poartă
Să le salvez.
Din ce în ce mai rar,
Prind câte unul
Și îl adăpostesc
În sufletul meu.
Cred că ele nu înțeleg că cerul e tare departe
Și se avântă spre el.
Mi-e milă de inocența lor,
Când se prăbușesc
Spulberate
Pe pământ.
Pe cer.
Din ce în ce mai des,
În drumul lor spre nori
Explodează asurzitor,
Sparte de săgețile vorbelor.
Ies alergând cu sufletul la gură pe poartă
Să le salvez.
Din ce în ce mai rar,
Prind câte unul
Și îl adăpostesc
În sufletul meu.
Cred că ele nu înțeleg că cerul e tare departe
Și se avântă spre el.
Mi-e milă de inocența lor,
Când se prăbușesc
Spulberate
Pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)