Te imprim absolut printre pași în absurd,
Timpul se rostogolește ca o pisică
pe covorul prăfuit de zile scăpate în nopți,
Sub degetele oarbe de vina improbabilă
de a trăi nestins.
Ți-am încurcat cărările, scuze,
M-am rătăcit undeva în hățișul așteptărilor tale
și am uitat să îți deschid privirea în adânc
Fiind femeie.
Oh, cum mai bat clopotele pe dealuri
să alunge soarta,
cum mai dansează femelele goale de sevă
cu zâmbetul încremenit pe chip,
ca niște păpuși voodoo împletite
din resturile de viață...
Ah, cum mă dor toate cioburile oglinzilor...
am palmele brăzdate de adevăr
întoarse cu fața în sus.
Capitulare.
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Despre mine
- Magdalena Hisum
- *** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)