Nu mai bat la porți închise ,
Nu mai cred că totul trece,
Nu mai sper că e lumină
Când în jur totul e rece.
Nu iubesc ce nu-i iubire,
Nu urăsc ce nu mă doare,
Nu alung în fericire
Negura, când nu e soare.
Nu mai cred că în baloane
E un fel de praf de zână,
Nu mai am un salt de suflet,
Ziua noaptea nu îngână.
Nu mai văd pe cer luceferi,
Nu mai văd în jur candoare,
Nu mai curg în oameni lacrimi,
Nu mai râd atunci când doare.
Nu mai cred în feerie
Când în jur e numai ceață,
Este alb, și este negru,
E ce e, și este viață.
Abonați-vă la
Postări
Comentarii
Despre mine
- Magdalena Hisum
- *** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)