DA

 

M-am pierdut între trei iezi cucuieți
Cu inima făcută mică, și ochii strânși,
Când soarta a bătut la ușa inexistenței mele
Să mă ceară de viață.

Mi-am împletit mâinile
În coamele inorogilor, fuior,
Și am oprit timpul care îmi ducea în galop
Sufletul spre stelele neantului.

Am respirat adânc în nemurire,
Și am luat un trup din vitrină;
O să îmi îmbrac sufletul cu el,
Să mă protejeze de necunoscut.

Amintirile mele de aici o să le încui
Într-un sertar, sus, să nu ajungă la ele
Pisicile negre care îmi vânzolesc nopțile,
Și le rostogolesc, speriind nebuloasele.

Dau peste cap o ceașcă de speranță,
Îmi iau din cui visele, caut înfrigurată cheia zâmbetelor,
Pășesc cu ochii plecați pragul,
Și îi șoptesc întru mine: "Da!".