Am întârziat la nașterea mea.
Nu știu cum, dar lumina nu a ajuns la timp
Să îmi arate intrarea în lume,
Și am ratat momentul.
Când am ajuns, în sfârșit,
Cu sufletul bătându-mi în tâmple,
Eram deja mare, trei zile și trei nopți,
Și ursitoarele uitaseră ce mi-au ursit.
Acum stau aici, în lume, mai alerg uneori,
Pun întrebări despre soarta mea unor posibile iubite,
Mai întreb cerul, dar de fiecare dată
Îmi aruncă ostentativ câte un nor în față.
Mă așez pe o piatră din piatră de râu
Și privesc soarele din pete de soare;
Îmi cârpesc ființa cu câte o amintire,
Și îi promit câte un vis, momind-o spre desăvârșire.
Bântui prin viață incomplet,
Cu sufletul însăilat într-o iubire,
Și vânez fericirea cu arme de catifea,
Imperfect.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)