Oameni buni, să știți că internetul nu e instrumentul de măsură al lui Dumnezeu pentru credința oamenilor. Toate imaginile sclipicioase, cu cruci și icoane, nu îl impresionează deloc. El nu primește notificări.
Am auzit și am citit atât de mulți "Doamne ajută!", după fiecare propoziție, încât cuvintele și-au pierdut esența, au devenit un automatism. Un prieten al meu vorbea de fariseism. Abia acesta e fariseism, parada credinței. Acest concept, eminamente spiritual și personal, este aruncat în derizoriu. Eu nu consider că trebuie să folosești numele Domnului pentru toate prostiile. Ca un leitmotiv devenit tic verbal, pronunțat sau scris indiferent de circumstanțe și indiferent de starea sufletească. Cred că o convorbire cu Dumnezeu, într-o rugăciune sau pur și simplu într-o stare de profunzime cu El trebuie să conțină acel "Doamne ajută!", pentru că te adresezi Lui, nu are niciun sens logic să vorbești cu un om și să îi spui lui "Doamne ajută!".
"Doamne ajută!" a devenit o modă, care este mai mult imagine decât sentiment. Și, din nefericire, Dumnezeu nu crede vorbe goale, ci pe cele asociate faptelor, gândurilor și sufletului.
Invocând numele Domnului în deșert nu ne apropiem mai mult de El, ci ne îndepărtăm.
Ca și în cazul faptelor bune, care își pierd valoarea atunci când intervine orgoliul de a le face cunoscute, dar un nivel mult mai profund, e mai important ce crezi fără să arăți decât ce arăți altora pentru a te legăna în iluzia credinței.