Condițional optativ

Ți-aș iubi singurătățile în căușul palmei, distanțe învelite în dor ce acoperă ochii timpului, tușe ușoare, ca urme de egrete în zbor.

Ți-aș atinge cu degete calde murmurul vieții, aș duce mâna la frunte, la inimă, apoi mi-aș înălța privirea spre depărtări, punți ridicate între lumile noastre.

Ți-aș proteja sufletul cu ploaie de frunze, și pe fiecare în parte aș săruta dorințe, răvașe trimise către zări, într-un salt de curcubeu rămas fără roșu.

Te-aș iubi fără noimă, într-o doară, sentimente desculțe prin ploaie de vară, cu margarete la urechi și plete zburătăcite de vânt.

Te-aș ascunde sub o piatră la margine de râu, aș însemna locul cu ghindă înfiptă adânc în pământ, și aș aștepta până când iubirea ta pentru mine va crește stejari.