Final
Sulițele au uitat să mai amurgească
Dintr-un talaz clocotitor
Întrupat din vuietul vântului
O fecioară își cântă singurătatea
La ora când toate clopotele tac
Se va auzi cum cade pământul
Peste veșnicie
În neclintirea aerului
Va pluti trecător un gând
Despre viețile care au rămas netrăite
Despre cuvintele negrăite
Despre toate poveștile nespuse
și amintirile irosite în van
Deasupra mării de mâini întinse spre cer
Cu degete chircite de speranță
Dumnezeu își leagănă cu frică
Ultimul suflet
Născut viu.