TRIL

 

mă iubești

te-am întrebat

mă durea tot galbenul din frunze

podurile nu duceau nicăieri

într-un amalgam de fiare

ceasul cel mare se înecase pentru ultima dată

cădeau copacii unul câte unul

ciutele își alergau oarbe puii către lupi

sub copitele lor iarba gemea

a pustiu

strângeam în pumn o bucată de pânză colorată

cândva fusese un tablou

din palmă mă privea un ochi stingher

buzele lui puteau fi oriunde

mă iubești

te-am întrebat

vocile mă împiedicau să aud răspunsul

undeva o ciocârlie tăia sfârșitul

cu un tril