Și a rămas închis sipetul cu minuni

 

A fost iar luni.

E alb afară, și în spitalul cu nebuni

A mai murit o tânără fecioară,

Răpusă de credința-n ficțiuni.

A fost iar luni.

Piticii pleacă, și în pădurea cu aluni

De-a pupezelor veșnică ocară,

Tăcut, fără onor, se sting păuni.

A fost iar luni.

Neputincioși, avizi și plini de suspiciuni,

De parcă niciodată n-o să moară,

Poeții se încurcă-n fricțiuni.

A fost iar luni

Și a rămas închis sipetul cu minuni;

La gâtul nopții visul se-nfășoară,

Luminile se sting în văgăuni.

Va fi iar luni,

Cu sete vom sorbi pocalul cu minciuni

Și vom spera, a nu știu câta oară,

Că Dumnezeu n-ascultă rugăciuni.