DELIRIUM

 

Să răsune goarna, să se plece munții,

Trece-n pielea goală gloata cea aleasă,

La o parte fraieri, jos sudoarea frunții,

Floarea bunăstării trebuie culeasă!

Ce atâta carte, ce învățătură

Când e varză lumea, totu-i de vânzare!

Singura nevoie e să dai din gură

Restul vine simplu, este din născare.

Cât despre principii, numai baliverne!...

Nu e timp de etici, omul nou e Eul,

Calcă pe cadavre, peste școli așterne

În egalitate, mândru, curcubeul

Nu contează mintea, important e banul,

Cumperi strălucirea, ce atâta carte!

E prea fină mâna ce-a uitat ciocanul...

Cine este șmecher, astăzi are parte.

Cel deștept e slugă, idiotu-i rege

Și te scuipă-n față de-i ceri socoteală;

Adevărul zace, cinstea n-o mai drege

Nicio biată vorbă, tot e cleveteală.

Ignoranța-i lege și domnesc tâlharii

De urmat, la ordin, este nebunia,

În ovații sclavii pupă lăutarii.

Vivat, să triumfe, în delir, Prostia!