De-a v-ați ascunselea

 

O țară care cântă din tot adâncul firea,

Limanul de credință aflat în dosul hărții

În care știutorii, contestatarii cărții

Cu vorbe goale, dense, mimează fericirea.

O țară care geme, sub ploaia de cocote

Care-au uitat pământul, tot aspirând la stele,

Și pentru care sapa-i prilej pentru revolte

Cerând dreptate gliei ce nu e pentru ele.

E trist de când îneacă tradiții în uitare

Tot ce e tipic nouă nu mai e bun deloc,

Și doina, și catrința nu mai au loc sub soare,

Făcut-au din simboluri străinilor breloc.

Codanele ni-s marfă pe-un pumn de gologani,

E o mândrie botul umflat ca o ventuză

De le explici firesc că nu-s pentru golani,

Se ofensează-n pripă, și-n grabă te acuză.

Nu știi ce e progresul, te-a luat tehnologia

La paișpe metri-n față, citești ca prostul file

Când lumea e deschisă, de-a gata-i teoria,

Și viața e trasată în funcție de pile.

Suntem barbari, se zice, mâncăm iudaic porcul,

Mâncarea noastră-i răul ce bolile adapă,

De vin la noi străinii, oripilați cu totul,

Cu gândul la diete se-ndoapă până crapă.

Matroanele culturii, cu trupeș dans din șolduri

Așază sus pe podium nimicul prins în lațe

Aplaudând scheletic în insectar cu bolduri

Poeme despre cuie și părul de pe brațe.

Avem o țară mândră, hulită pe nedrept

Și ambulant e circul, ilară străduința

De a ne șterge portul, iar inima din piept

Cu toată poleiala, alege-va credința.

Cucoane diletante, ce-aveți răspuns la toate,

Cu nas ce strâmbă lesne la vorbele savante,

Vă mulțumesc de sfaturi, da'n țara mea smerită

Sunt mulțumită tare, nu țin să fiu "elită".