Tu ai mai fost al meu, și ți-am citit în palmă
Înot de păsări printre zdrențele de nori,
Sub lună plină când pluteau pe marea calmă
Corăbii rătăcite încărcate cu ninsori.
Ți-am ascultat în liniște bătaia-nfrigurată
A inimii pulsând planetele bătrâne,
Ți-am sărutat cândva privirea-nsingurată
Și-am plămădit din lut ulcele pentru mâine.
Am coborât adânc în miezul dens al pâinii
Și am adus cu noi în dragostea amară
Roți de căruță asmuțind frenetic câinii
În cântece de șatră unduind în seară.
Am mai urcat și-acolo unde viața-mbată
Vârtej de fluturi în eterul fără clipe,
Unde lumina strălucește neschimbată
Și nemișcarea face îngerii să țipe.
Eu ți-am citit odată-n palmă nemurirea
Și n-am văzut de ești un muritor sau zeu,
Căci șerpuind, un amalgam încrâncenat de linii
Se-nvolburau alcătuind numele meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)