SĂBII DIN PENE

Un copac stingher își strânge la piept frunzele galbene,

Decapitat de ceața unei păduri muribunde;

Acolo unde se îmbină pământul cu cerul

Joacă limbi de foc.

E liniște în pământ,

Câțiva oameni sporadici luptă cu săbii din pene

Impotriva sfârșitului,

Le trosnesc oasele lovite de aer.

Sunt cei care

Și-au pariat existența pe o felie de timp,

Trăiesc într-o continuă căutare,

Nevoie de a fi ce nu știu încă, dar speră.

Copiii Tăi care nasc la rândul lor copii.