În cuptorul vechi

Toate visele s-au copt în cuptorul vechi din bucătăria de-afară,

cu o bunică ce-și ștergea mai mereu palmele

pline de făina copilăriei

de șorțul căruia parcă îi creșteau din buzunare

minunății.

Simți câteodată senzația aceea de cald și de bine,

îi știi numele de gutuie galbenă

coaptă pe dulapul cu miros de ceară

și săpun de duminică,

întotdeauna îți lasă o adiere de zâmbet

peste suflet.

Undeva, în spatele icoanei afumate de candelă,

stau obrajii trandafirii de somn pedepsit de întrebări

așternute peste îngenuncherile

adormite în fața lui Dumnezeu.

S-au copt zilele în cuptorul vechi de afară

casa bunicii s-a făcut din ce în ce mai mică,

la fel și ea, puțin câte puțin,

mireasma unei amintiri.