Mă dor pereții până în rărunchi
Și mi s-a pus pe inimă un nor
În stânga, am un întuneric, ca un junghi
Mă dor și stelele, și apele mă dor.
Un ceas îmi ticăie sfârșitul printre uși
Iar nu mai știu...să plec...sau să dansez,
Întorc o clipă capul spre cei duși;
Repet pădurea-n suflet ca pe-un crez.
Mi-e dor de viața fără gong și fără scenă,
Când lupii erau lupi, și leii lei,
Când nedreptatea nu trona obscenă
Slujită-n fast de proști și derbedei.
În dreapta am iubirea, ucisă de atei,
Deasupra cerul negru, uitat de Dumnezeu,
Mi-e ploaie și mi-e sete, cu tremurat condei,
Mânjesc pe zidul lumii cuvintele "SUNT EU".
Pictură: Yossi Kotler "No mask"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)