VARĂ

 

E vremea trupurilor arse în grâu.

Sudoarea mângâie în tihnă o pâine,

e soare și cald, e foc fără frâu

și viața ne doarme în ziua de mâine.

E vânt liniștit, peste câmpul din zare

adie un freamăt de joc și de ploi;

un ropot s-aude în bolta cea mare,

s-alintă trecutul de cer și de noi.

În ape lucește povestea din pietre,

codane își spală tot râu-n cosițe,

uitate stau oale încinse pe vetre,

iar râsul le curge tumult în șuvițe.

Curând peste sate s-așterne răcoarea.

Un cântec s-aude 'nălțat de un fluier,

vin turmele vuiet, îmbată cărarea,

coboară flăcăii în tropot și șuier.

În case s-aprind câte una lumini,

e liniște-n lume, plătită arvuna;

Pământul se-mbracă în noi rădăcini

și iarba ascunde în verdele-i luna.