Plouă

 

Plouă, se-ngână teii printre păsări

Și ruginesc solfegii agățate-n picături,

Curg ceruri ca obrajii încărcați de nuferi

În zări, bujori, cu negre semnături.

Pe străzi, desculți, aleargă doi copii,

Până la glezne apa le e caldă,

Și râd... nu le e teamă de urgii

În zumzet de lumină lumea lor o scaldă.

La răsărit e început de curcubeu,

Ascuns de ochii celor ce nu vor să vadă,

Din cer lumini s-aprind ce stau să cadă,

Al lumii zvâcnet a ajuns la apogeu.

În hohot de tăceri un tunet le tresare

Și le oprește râsul pentru-o clipă.

Se uită-n jur, și se opresc în pripă

Și speriați se strâng în brațe cu ardoare.

Apoi pornesc, printre sclipiri ca fluturi,

Cu stropi lucind în pletele bălaie

Și râd din nou, nu poți să nu te bucuri

Că totuși, pentru ei...e doar o ploaie.