În timp ce iubirea se stinge în șoaptă

 

Cândva, cutia poștală
Se simțea importantă.
Primea în sufletul ei de tinichea
Dorurile soldaților plecați pe front
Dragostea iubitelor și a soțiilor rămase acasă,
Speranțele copiilor
În fâlfâitul scrisorilor către Moș Crăciun.

Se bucura și se întrista odată cu oamenii,
Le simțea grijile și nevoile,
Suspina înfiorată când primea declarațiile de dragoste,
Își ștergea o lacrimă de ploaie
Când murea cineva.

Mai că îi plesneau niturile de mândrie
Când copiii povesteau prietenilor lor de pe alte meleaguri
Despre frumusețea din jurul lor,
Despre munți, despre păduri, despre râuri,
Copilărea fără griji în bucuria lor.

Oamenii au uitat timpul când presărau sărutări
Pe cuvintele trimise celor dragi.
Ar fi ridicoli sărutând monitoare și telefoane
Și parcă îi este milă de ei...
"Poate au uitat ce înseamnă căldura",
Dar stă cuminte și așteaptă,
Speranță pentru fiecare om ce trece pe lângă ea,
În timp ce iubirea se stinge în șoaptă,
În jur.