În dimineața în care ochii tăi mi-au clipit
cu o dezinvoltură leneșă
oarece schimbări în viața mea sentimentală
m-am îmbolnăvit de sfârșitul lumii;
Se făcea că toate zilele nășteau întrebări
nerevendicate de vreo grupare anume,
doar golurile care îmi explodau în stomac
fragmentau sinucigaș timpul dintre mine și tine.
S-au terminat toate rezervele de siguranță;
În echilibru,
cu ochii închiși,
bâjbâiam după căldura confortabilă a primei întâlniri,
când nu ne cunoașteam prea bine
și îți puteam da orice formă.
Încă mai stau ghemuită într-un colț de suflet,
ca un șevalet gol de pânză,
pe care un pictor excentric ar fi putut picta magistral
o victorie fără prizonieri de război.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)