Îngeri căzuți

Ni se zbat în ochi păcatele ploilor
Ne cresc rădăcini din vârfurile degetelor,
Ni se adună norii la asfințit
Și ni se îneacă albatroșii în vorbe.

Ne învelim în plumburiu de amurg
După ce ne-am pus sufletul
Pe o tavă la capătul câmpului,
Și ne-am descălțat de iluzii.
Ne legănăm singuri cufundați în nesomn
Legați la ochi cu batiste de piatră,
Cu spatele lipit de fundul pământului
Care nu mai are ecou pentru noi.
Ne aruncăm unii altora tăceri
Încărcate cu toate visele mute
Consumate și repetate la infinit
Înainte de a rămâne fără aripi.

14 septembrie 2018