Experiment

Exilat într-o secundă, ca un licăr de candoare
Eu mi te-am ascuns sub pleoape, talisman de fericire
Pentru visul care naște veșnicia ce nu moare
Ci se-mbracă, pentru viață, în petale de iubire.

Într-un con de nebunie tu mi-ai dăruit ninsoarea
Și mi-ai împletit în plete o câmpie-n spic de grâu,
Eu ți-am pus în piept o floare și ți-am auzit chemarea
Când priveam cum se așază pietrele în curs de râu.
Dă-mi o clipă de tăcere, să o umplu cu senin,
Să-ți arăt cum curge noaptea într-o cupă fără cer,
Să arunc un văl de ceață peste lumea de venin
Și s-auzi în hăul vremii cum secundele doar pier.
Hai să fim noi doi un cântec, zbor înalt în dezrobire,
Plată pentru tot vacarmul ce se cheamă nemurire.