Îmi zidesc gândurile metodic,
Folosesc adeziv de speranță
Și câteva picături de apă vie...
Sper să se prindă.
Pun agale o idee despre oameni,
Jos, la bază, ca temelie
Și repede un gând temător
Despre "dacă nu suportă greutatea?"
Și, pe rând, adaug repetatele iluzii
Despre fluturi și soare, în cerc
Pun deasupra rapid un strat de păreri,
Să nu cumva să se năruie totul.
Mă dau un pas înapoi,
Printre stele,
Și îmi privesc opera...
Doamne, cât de departe sunt de Cer!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)