Alean

 

Când apăs pe clapele sufletului tău,
Îți curg o simfonie de lumini
Ce se revarsă în cascade peste nostalgii,
Dăruite zilelor de mâine.

În lumina felinarelor de pe strada mea
Mărșăluiesc tăcute zilele de ieri.
Ca niște ostași lăsați prea devreme la vatră,
Ocrotesc visele ivite sporadic sub pleoape.

Arc efervescent, luna se aruncă spre noi.
Genunea cerului, de pe care stelele au dezertat,
Cere ofranda clipei în care necunoașterea ta
S-a împletit solar cu nedumeririle mele.

Timpul încremenit în clepsidre
Ne privește neputincios trecerea,
Monedă schimbată la vama ce desparte
Lumea mea mică de lumea ta mare.

Depărtarea a reușit să păcălească soldații,
S-a strecurat printre baionetele de incertitudine
Și a strecurat pe furiș în gândurile mele
Zâmbetul tău.

Acum mai stau puțin și-mi ascult inima,
Și când o să fiu pregătită
O să-i doinesc alean cântecul șoptit
Pe clapele imaginare ale sufletului meu.