RĂZBOI

 

În dimineața în care ochii tăi mi-au clipit

cu o dezinvoltură leneșă

oarece schimbări în viața mea sentimentală

m-am îmbolnăvit de sfârșitul lumii;

Se făcea că toate zilele nășteau întrebări

nerevendicate de vreo grupare anume,

doar golurile care îmi explodau în stomac

fragmentau sinucigaș timpul dintre mine și tine.

S-au terminat toate rezervele de siguranță;

În echilibru,

cu ochii închiși,

bâjbâiam după căldura confortabilă a primei întâlniri,

când nu ne cunoașteam prea bine

și îți puteam da orice formă.

Încă mai stau ghemuită într-un colț de suflet,

ca un șevalet gol de pânză,

pe care un pictor excentric ar fi putut picta magistral

o victorie fără prizonieri de război.