Despre mine

Fotografia mea
*** Sunt un simplu om...o medie intre ce au altii de spus despre mine si media intre ce cred ca sunt si ce as vrea sa fiu. Cred ca , la final, oricine ajunge sa isi dea seama ca nu stie cu adevarat cine este. Asta nu e relevant, conteaza ceea ce facem atat timp cat inca mai suntem aici si vrem sa fim CINEVA ***

11 decembrie 2020

***

Oricât s-ar strădui unii "arbitri ai corectitudinii" să ne găsească nouă, românilor, concepții și apucături rasiste legate de negri, bănuiesc că nu vom fi niciodată pe val. Nu avem nicio treabă cu ei, pentru noi sunt oameni și atât, doar că au o culoare diferită a pielii, comparativ cu noi. Asta se vede, nu trebuie să fim rasiști. Noi nu îi definim prin culoarea pielii, pur și simplu pentru că nu prea știm multe despre ei, fac parte din arealul nostru sporadic și se simt nemaipomenit la noi. Culoarea pielii nu îi face să fie mai prejos și nu ar trebui să se simtă lezați, așa i-a făcut Dumnezeu...sau Big Bang, nu e relevant.
De ce trebuie noi să ne încadrăm în valul mondial de prostie? Prin asta ne "ridicăm" la nivelul celor "mari"?
Noi nu avem de ce să ne punem cenușă în cap și să ne dăm cu curul de pământ că regretăm ceva. Nu le-am făcut nimic, nici ei nouă.
Luați un român de pe stradă și întrebați-l ce crede despre negri. O să vedeți, nu crede nimic. Dar crede ceva despre cei care agresează, fură, ucid, indiferent de culoarea lor. Negrul e doar o culoare, ceilalți, luptătorii galaxiei întru falsă egalitate, îi dau o conotație peiorativă, din exces de "corectitudine politică". Și tot ceilalți i-au îndoctrinat, cu frecvența picăturii chinezești, pe oamenii de culoare să se simtă inconfortabil, tocmai accentuând cu sârg că e o problemă.
Noi, românii, nu am avut colonii, nu am cotropit pe nimeni, nu am subjugat niciun popor. Cei care arată cu degetul și fac mare tam tam în domeniul rasismului, xenofobiei, ar trebui să se uite în oglindă și să își analizeze istoria și gândurile. Este dovedit faptul că, psihologic, fiecare îi judecă pe ceilalți prin prisma propriilor lui concepții.
Eu consider ca până și sintagma "oameni de culoare" are o conotație de superioritate și condescendență, parcă le-ar fi jenă să le pronunțe culoarea.
Lăsați oamenii să fie ceea ce sunt, nu au nevoie de grija voastră falsă și duplicitară!
Voi, scârbelor, le-ați indus subliminal, de-a lungul timpului, sentimentul că referirea la culoarea lor este un afront și dorință de a îi înjosi.
Uitați, mai jos, o frumusețe uluitoare care, dacă ar fi avut altă culoare, ar fi fost comună. Pentru o piele ca a ei, "albele" se prăjesc la soare până li se jupoaie o mie de rânduri, și duduie solarele!
 
 Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, fructe, în aer liber şi mâncare

 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)

CAUT