***

 

Ni se cere să trimitem silitori copiii la școală, să fie învățați să nu gândească. Să fie niște simpli executanți, docili, ușor de influențat, care să aibă ca unic scop încadrarea în șabloane, repetarea mecanică a unor informații exacte și primirea recompensei pentru minunea de a fi la fel cu ceilalți. Să fie vaccinați împotriva gândirii proprii. Să îi aplaudăm pentru nimicuri, ca și cum ar fi mari realizări și îi lăsăm să creadă că sunt speciali dacă fac ce e firesc să facă.

Acești copii cresc...ajung să considere că totul li se cuvine, că sunt extraordinari fiind comuni, că lipsa cunoștințelor e o dovadă de inteligență. Să fie servili, aroganți, să aibă impresia că pot face orice, că sunt capabili să schimbe universul, deși nu au resursele necesare pentru a o face. Să considere conformismul și obediența o stare naturală, un dat firesc, dar în același timp un mod de "răzvrătire", în iluzia că sunt "rebeli".

Ni se cere, prin copiii noștri, să ne supunem mimării unei societăți perfecte, din carton, în care totul poate fi manipulat, totul mutat în funcție de necesități.

Să fim personajele unei piese de teatru pe care să o ovaționăm, indiferent de cât de prost este regizată, fără a-i înțelege conținutul și fără a avea capacitatea sau dreptul de a o evalua.

"Vae victis"...