Azi m-am gândit să merg să te denunț,
M-o asculta cumva vreun tribunal,
Așa va scrie simplu, în enunț:
În ochi ascunde-adesea un pumnal.
Știu, mai greșesc, mi-e zâmbetul pustiu,
Cu mințile-s aiurea uneori,
Mai uit din ce ar trebui să știu,
Nu-mi amintesc ades de sărbători.
Mai râd când lumea plânge-n jurul meu,
Vorbesc când știu c-ar trebui să tac...
Dar supărarea mea o știu doar eu
Și plânsul în iubire îl îmbrac.
Eu sunt femeie, ce pretenții ai?
Îți curg în vene ca un vin amar;
De ai alege, n-ai putea să dai
Beția pe o viață în tipar.
Așa e, ai dreptate, mai sunt rea,
Mai fac și nefăcute uneori,
Iar dacă, fără voie, sunt prea, prea
Tu mă iubești, doar n-o să mă omori!
De fapt, e totul simplu, nu e greu,
Nu mă mai duc deloc la tribunal;
Când brațele îți sunt în jurul meu
Se șterge tot, și gânduri, și pumnal.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ezitati sa va expuneti parerea, viata e scurta:)